mânzărar

română

Etimologie

Din mânzare + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.zə'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânzărar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânzărar mânzărari
Articulat mânzărarul mânzărarii
Genitiv-Dativ mânzărarului mânzărarilor
Vocativ mânzărarule mânzărarilor
  1. (pop.) cioban care păzește mânzările.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
mânzărar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânzărar mânzărare
Articulat mânzărarul mânzărarele
Genitiv-Dativ mânzărarului mânzărarelor
Vocativ mânzărarule mânzărarelor
  1. (reg.) loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.