mânecar

română

Etimologie

Din mânecă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.ne'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânecar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânecar mânecare
Articulat mânecarul mânecarele
Genitiv-Dativ mânecarului mânecarelor
Vocativ mânecarule mânecarelor
  1. haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci.
  2. perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.