mândrire

română

Etimologie

Din a (se) mândri.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'dri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrire mândriri
Articulat mândrirea mândririle
Genitiv-Dativ mândririi mândririlor
Vocativ mândrire mândririlor
  1. (rar) faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.