luceafăr

Vezi și : Luceafăr

română

Etimologie

Din latină lucĭfer.

Pronunție

  • AFI: /lu'ʧe̯a.fər/


Substantiv


Declinarea substantivului
luceafăr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luceafăr luceferi
Articulat luceafărul luceferii
Genitiv-Dativ luceafărului luceferilor
Vocativ ' '
  1. (fig.) epitet dat unui bărbat cu calități deosebite.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.