lopățică

română

Etimologie

Din lopată + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /lo.pə'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lopățică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lopățică lopățele
Articulat lopățica lopățelele
Genitiv-Dativ lopățelei lopățelelor
Vocativ lopățică lopățelelor
  1. diminutiv al lui lopată.
  2. unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia.
  3. scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă.
  4. (reg.) omoplat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.