lipitură

română

Etimologie

Din a lipi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /li.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lipitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lipitură lipituri
Articulat lipitura lipiturile
Genitiv-Dativ lipiturii lipiturilor
Vocativ lipitură lipiturilor
  1. unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic.
  2. (concr.) locul unde s-a făcut o lipire.
  3. pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.