librar

română

Etimologie

Din franceză libraire < latină librarius.

Pronunție

  • AFI: /li'brar/


Substantiv


Declinarea substantivului
librar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ librar librari
Articulat librarul librarii
Genitiv-Dativ librarului librarilor
Vocativ librarule librarilor
  1. proprietar al unei librării; negustor de cărți; (p.ext.) vânzător într-o librărie.
  2. (înv.) editor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.