lectică

română

Etimologie

Din latină lectica.

Pronunție

  • AFI: /'lek.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lectică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lectică lectici
Articulat lectica lecticile
Genitiv-Dativ lecticii lecticilor
Vocativ lectică lecticilor
  1. un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.