lanternou

română

Etimologie

Din franceză lanterneau.

Pronunție

  • AFI: /lan.ter'now/


Substantiv


Declinarea substantivului
lanternou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lanternou lanternouri
Articulat lanternoul lanternourile
Genitiv-Dativ lanternoului lanternourilor
Vocativ ' '
  1. parte mai ridicată a acoperișului unei clădiri, prevăzută cu multe ferestre pentru ventilare și iluminare.
  2. turn mic cu colonete așezat în vârful unui edificiu.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.