jurătoare

română

Etimologie

Din jurător.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
jurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurătoare jurătoare
Articulat jurătoarea jurătoarele
Genitiv-Dativ jurătoarei jurătoarelor
Vocativ jurătoareo jurătoarelor
  1. (înv. și pop.) persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.