juge

Vezi și : Juge, jugé

franceză

(français)

Etimologie

Din latină iūdicem, forma de acuzativ singular pentru iūdex („judecător”).

Pronunție

  • AFI: /ʒyʒ/


Substantiv

juge m.f., juges pl.

  1. (jur.) judecător, judecătoare
    Le juge a rendu la sentence ce matin.
  2. (p.ext.) arbitru, femeie-arbitru
    Faire l'office de juge.
  3. (p.ext.) cunoscător, cunoscătoare
    Il a approuvé cet ouvrage, et vous savez qu'il est bon juge.
  4. (fig.) critic, critică
    L'oreille est un juge difficile.
  5. (rel.) judecător

Sinonime

  • 2: (sport) arbitre

Cuvinte compuse

  • juge-arbitre
  • juge-commissaire
  • juge consulaire
  • juge d'instance
  • juge d'instruction
  • juge de paix
  • juge naturel
  • juge ordinaire

Cuvinte apropiate

Expresii

  • être à la fois juge et partie
  • être bon juge, être mauvais juge
  • passer devant le juge
  • passer devant ses juges


Etimologie

Din juger.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru juger.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru juger.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru juger.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru juger.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru juger.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.