izmeni

română

Etimologie

Din slavă (veche) izmĕniti „a schimba”.

Pronunție

  • AFI: /iz.me'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) izmeni
Infinitiv a (se) izmeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) izmenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) izmenească
Participiu izmenit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (fam.) a se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.
  2. (v.refl.) a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.