izbăvitor

română

Etimologie

Din a (se) izbăvi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /iz.bə.vi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
izbăvitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izbăvitor izbăvitori
Articulat izbăvitorul izbăvitorii
Genitiv-Dativ izbăvitorului izbăvitorilor
Vocativ izbăvitorule izbăvitorilor
  1. (pop.) persoană care izbăvește; salvator, mântuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
izbăvitor
Singular Plural
Masculin izbăvitor izbăvitori
Feminin izbăvitoare izbăvitoare
Neutru izbăvitor izbăvitoare
  1. care izbăvește, vindecă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.