izbăvitoare

română

Etimologie

Din izbăvitor.

Pronunție

  • AFI: /iz.bə.vi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
izbăvitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izbăvitoare izbăvitoare
Articulat izbăvitoarea izbăvitoarele
Genitiv-Dativ izbăvitoarei izbăvitoarelor
Vocativ izbăvitoareo izbăvitoarelor
  1. (pop.) persoană care izbăvește; salvatoare, mântuitoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.