ispitire

română

Etimologie

Din a ispiti.

Pronunție

  • AFI: /is.pi'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ispitire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ispitire ispitiri
Articulat ispitirea ispitirile
Genitiv-Dativ ispitirii ispitirilor
Vocativ ispitire ispitirilor
  1. acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.
  2. ademenire, tentație, seducere.
  3. (înv.) punere la încercare, la probă.
  4. încercarea prin care trece cineva.
  5. (înv.) experiență.
  6. (înv.) demers, intervenție; încercare, sforțare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.