demers

română

Din de + mers (după franceză démarche).

Declinarea substantivului demers
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demers	demersuri
Articulat	demersul	demersurile
Genitiv-Dativ	demersului	demersurilor
Vocativ	demersule	demersurilor

acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.