iritabilitate

română

Etimologie

Din franceză irritabilité < latină irritabilitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /i.ri.ta.bi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
iritabilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iritabilitate iritabilități
Articulat iritabilitatea iritabilitățile
Genitiv-Dativ iritabilității iritabilităților
Vocativ ' '
  1. proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil.
  2. (fiziol.) proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.