interpreter

Etimologie

Din engleză medie, care provine din latină interpretor ‎(„a explica, a expune, a înțelege”), din interpres ‎(„agent; interpret, translator”).

Înlocuise wealhstod din engleză veche.

Pronunție

• AFI: /ɪnˈtəːpɹɪtə(ɹ)/

Substantiv

interpreter, pl. interpreters

1. (lingv.) interpret, translator

   A Japanese man who is tried before a German court is assisted by an interpreter in making oral statements.

2. (fig.) comentator, interpretator, exeget
3. (inform.) interpretor

   Programs written in the BASIC language are usually run through an interpreter, though some can be compiled.

Vezi și

• compiler
• translator

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Din interpretor.

Pronunție

• AFI: /inˈter.pre.ter/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent activ subjonctiv pentru interpretor.