intercalație

română

Etimologie

Din franceză intercalation.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ka'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
intercalație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intercalație intercalații
Articulat intercalația intercalațiile
Genitiv-Dativ intercalației intercalațiilor
Vocativ intercalație intercalațiilor
  1. intercalare.
  2. rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.