intendență

română

Variante

Etimologie

Din franceză inténdance, italiană intendenza.

Pronunție

  • AFI: /in.ten'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intendență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intendență intendențe
Articulat intendența intendențele
Genitiv-Dativ intendenței intendențelor
Vocativ intendență intendențelor
  1. (în trecut) serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.