insubordonare
română
Etimologie
Din in- + subordonare (probabil după franceză insubordination).
Pronunție
- AFI: /in.sub.or.do'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului insubordonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | insubordonare | insubordonări |
| Articulat | insubordonarea | insubordonările |
| Genitiv-Dativ | insubordonării | insubordonărilor |
| Vocativ | insubordonare | insubordonărilor |
- nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.