inhiba

română

Etimologie

Din franceză inhiber < latină inhibere.

Pronunție

  • AFI: /in.hi'ba/


Verb


Conjugarea verbului
inhiba
Infinitiv a inhiba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 inhib
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să inhibe
Participiu inhibat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc.
  2. (v.refl.) a se abține, a se reține, a se stăpâni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.