ingrat
română
Etimologie
Din franceză ingrat < latină ingratus.
Pronunție
- AFI: /in'grat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ingrat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ingrat | ingrați |
| Feminin | ingrată | ingrate |
| Neutru | ingrat | ingrate |
- care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite.
- (fig.) care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; (p.ext.) anevoios, greu.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului ingrat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ingrat | ingrați |
| Articulat | ingratul | ingrații |
| Genitiv-Dativ | ingratului | ingraților |
| Vocativ | ingratule | ingraților |
- persoană care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite; om nerecunoscător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.