infirmier
| Vezi și : infirmièr |
română
Etimologie
Din franceză infirmier.
Pronunție
- AFI: /in.fir.mi'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului infirmier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infirmier | infirmieri |
| Articulat | infirmierul | infirmierii |
| Genitiv-Dativ | infirmierului | infirmierilor |
| Vocativ | infirmierule | infirmierilor |
- persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie.
- persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar.
Sinonime
- 1-2: (med.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
persoană, din cadrul personalului sanitar inferior, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie
|
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Atestat în 1398, din forma veche enfermier (1288); din infirme („infirm, bolnav”) + -ier.
Pronunție
- AFI: /ɛ̃.fiʁ.mje/
Substantiv
infirmier m., infirmiers pl.
- (med.) infirmier
Cuvinte derivate
- infirmière
Cuvinte apropiate
- infirme
- infirmer
- infirmerie
Adjectiv
| Declinarea adjectivului infirmier | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | infirmier | infirmiers |
| Feminin | infirmière | infirmières |
- (med.) referitor la îngrijirea bolnavilor, de infirmier
- Le personnel infirmier.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.