indécence

franceză

(français)

Etimologie

Din latină indecentia.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.de.sɑ̃s/


Substantiv

indécence f., indécences pl.

  1. indecență, necuviință, nerușinare
    Il y a de l'indécence dans sa tenue, dans ses propos.

Cuvinte derivate

  • indécent
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.