incriminat

română

Variante

Etimologie

Din verbul a incrimina.

Pronunție

  • AFI: /in.kri.miˈnat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
incriminat
Singular Plural
Masculin incriminat incriminați
Feminin incriminată incriminate
Neutru incriminat incriminate
  1. care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
incriminat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incriminat incriminați
Articulat incriminatul incriminații
Genitiv-Dativ incriminatului incriminaților
Vocativ incriminatule incriminaților
  1. persoană învinuită de o crimă.


Traduceri

Etimologie

Din incrimina.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru incrimina.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.