inăriță

română

Etimologie

Din in + sufixul -ăriță.

Pronunție

  • AFI: /i.nə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
inăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inăriță inărițe
Articulat inărița inărițele
Genitiv-Dativ inăriței inărițelor
Vocativ inăriță inărițelor
  1. pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in; țintar (Carduelis flammea).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.