imigra

română

Etimologie

Din franceză immigrer < latină immigrare.

Pronunție

  • AFI: /i.mi'gra/


Verb


Conjugarea verbului
imigra
Infinitiv a imigra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 imigrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să imigreze
Participiu imigrat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a veni într-o țară străină pentru a se stabili aici.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.