ieruncă

română

Etimologie

Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu slavă (veche) jarębĭ, jarębĭca („potârniche”) (Cihac, II, 149; Scriban), însă derivare directă este dificilă.

Pronunție

  • AFI: /je'run.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ieruncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ieruncă ierunci
Articulat ierunca ieruncii
Genitiv-Dativ ieruncii ieruncilor
Vocativ ieruncă, ierunco ieruncilor
  1. (ornit.) (Bonasa bonasia) pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne.

Sinonime

  • (ornit.) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească

Cuvinte apropiate

  • ierușcă

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.