humă
română
Etimologie
Din bulgară хума (huma).
Pronunție
- AFI: /'hu.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului humă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | humă | hume |
| Articulat | huma | humele |
| Genitiv-Dativ | humei | humelor |
| Vocativ | humă | humelor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.