hon
română
Etimologie
Din engleză hone.
Pronunție
- AFI: /hon/
Substantiv
| Declinarea substantivului hon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hon | honuri |
| Articulat | honul | honurile |
| Genitiv-Dativ | honului | honurilor |
| Vocativ | honule | honurilor |
- sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din nordică veche hón < proto-norvegiană *hānō. Confer islandeză hón, daneză hun, norvegiană hun.
Pronunție
- audiofișier
Pronume
- ea
- Hon sjunger så fint!
Antonime
Cuvinte derivate
- henne, hennes
Cuvinte apropiate
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.