hol

română

Etimologie

Din franceză, engleză hall.

Pronunție

  • AFI: /hol/


Substantiv


Declinarea substantivului
hol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hol holuri
Articulat holul holurile
Genitiv-Dativ holului holurilor
Vocativ holule holurilor
  1. încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.