hipnoză

română

Etimologie

Din franceză hypnose.

Pronunție

  • AFI: /hip'no.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hipnoză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hipnoză hipnoze
Articulat hipnoza hipnozele
Genitiv-Dativ hipnozei hipnozelor
Vocativ hipnoză hipnozelor
  1. stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbesc, acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului.
  2. (fig.) fascinație.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.