hienă
| Vezi și : hiena, hiéna, híena, hiēna, hiëna |
română
Etimologie
Din franceză hyène, care provine din latină hyaena < greacă antică ὕαινα (húaina).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului hienă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hienă | hiene |
| Articulat | hiena | hienele |
| Genitiv-Dativ | hienei | hienelor |
| Vocativ | hienă | hienelor |
- (zool.) (Hyaena hyaena) mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre.
- (fig.) om ticălos, nemernic, mizerabil.
Cuvinte compuse
- hienă brună
- hienă dungată
- hienă pătată
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.