habituel
franceză
(français)
Etimologie
Din latină habituālis < compus din habitus („deprindere, obișnuință, obicei”) + -alis.
Înrudit cu catalană habitual, italiană abituale, portugheză habitual, română habitual și spaniolă habitual.
Pronunție
- AFI: /a.bi.tɥɛl/
- Audiofișier
Adjectiv
| Declinarea adjectivului habituel | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | habituel | habituels |
| Feminin | habituelle | habituelles |
Cuvinte derivate
- habituellement
Cuvinte compuse
- grâce habituelle
Cuvinte apropiate
- habitude
- habitué
- habituer
Omofone
- habituelle, habituelles
- habituels
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.