hăitaș

română

Etimologie

Din maghiară hajtás.

Pronunție

  • AFI: /həjˈtaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
hăitaș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hăitaș hăitașe
Articulat hăitașul hăitașele
Genitiv-Dativ hăitașului hăitașelor
Vocativ hăitașule hăitașelor
  1. (reg.) acțiunea de stârnire a vânatului.


Traduceri

Etimologie

Din haită + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /həjˈtaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
hăitaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hăitaș hăitași
Articulat hăitașul hăitașii
Genitiv-Dativ hăitașului hăitașilor
Vocativ hăitașule hăitașilor
  1. om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic.


Traduceri

Anagrame

  • hâșâit

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.