hăbăuc

română

Etimologie

Contaminare între maghiară dialectală habóka și năuc.

Pronunție

  • AFI: /hə.bəˈuk/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
hăbăuc
Singular Plural
Masculin hăbăuc hăbăuci
Feminin hăbăucă hăbăuce
Neutru hăbăuc hăbăuce
  1. (reg.; adesea substantivat) năuc, buimac, zăpăcit; (p.ext.) prost; nebun.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.