hârâitoare

română

Etimologie

Din hârâitor.

Pronunție

  • AFI: /hɨ.rɨ.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
hârâitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hârâitoare hârâitori
Articulat hârâitoarea hârâitorile
Genitiv-Dativ hârâitorii hârâitorilor
Vocativ hârâitoare hârâitorilor
  1. jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.