guițat

română

Etimologie

Din a guița.

Pronunție

  • AFI: /gu.iˈʦat/


Substantiv


Declinarea substantivului
guițat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ guițat guițaturi
Articulat guițatul guițaturile
Genitiv-Dativ guițatului guițaturilor
Vocativ guițatule guițaturilor
  1. faptul de a guița; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.