gripa

română

Etimologie

Din franceză gripper.

Pronunție

  • AFI: /gri'pa/


Verb


Conjugarea verbului
gripa
Infinitiv a gripa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 gripez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să gripeze
Participiu gripat
Conjugare I
  1. (v.refl. intranz.) (despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) a (se) bloca în timpul funcționării.
    Ungerea defectuoasă a gripat motorul.
  2. (v.refl. tranz. fact.) a (se) îmbolnăvi de gripă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.