grinota

română

Etimologie

Din franceză grignoter.

Pronunție

  • AFI: /gri.no'ta/


Verb


Conjugarea verbului
grinota
Infinitiv a grinota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 grinotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să grinoteze
Participiu grinotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.