decupa

română

Etimologie

Din franceză découper.

Pronunție

  • AFI: /de.ku'pa/


Verb


Conjugarea verbului
decupa
Infinitiv a decupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 decupez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să decupeze
Participiu decupat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.