gratifica

română

Etimologie

Din franceză gratifier < latină gratificare.

Pronunție

  • AFI: /ɡra.ti.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
gratifica
Infinitiv a gratifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 gratific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să gratifice
Participiu gratificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată.
  2. (v.tranz.) (fig.) a atribui cuiva ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.