granic

română

Etimologie

Din germană Kranich.

Pronunție

  • AFI: /'gra.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
granic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ granic granice
Articulat granicul granicele
Genitiv-Dativ granicului granicelor
Vocativ granicule granicelor
  1. bigă specială folosită pe șlepuri.
  2. troliu folosit în operațiile de foraj.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.