gramatician
română
Etimologie
Din gramatică + sufixul -ian (după franceză grammairien).
Pronunție
- AFI: /gra.ma.ti.ʧi'an/
Substantiv
| Declinarea substantivului gramatician | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gramatician | gramaticieni |
| Articulat | gramaticianul | gramaticienii |
| Genitiv-Dativ | gramaticianului | gramaticienilor |
| Vocativ | gramaticianule | gramaticienilor |
- persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.