gramatic

română

Etimologie

Din neogreacă γχραμματικωσ (ghrammatikós) < latină grammaticus.

Pronunție

  • AFI: /gra'ma.tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
gramatic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gramatic gramatici
Articulat gramaticul gramaticii
Genitiv-Dativ gramaticului gramaticilor
Vocativ gramaticule gramaticilor
  1. gramatician.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.