ghin

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /gin/


Substantiv


Declinarea substantivului
ghin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ghin ghinuri
Articulat ghinul ghinurile
Genitiv-Dativ ghinului ghinurilor
Vocativ ghinule ghinurilor
  1. daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari.
  2. cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui).
  3. cazma îndoită pe amândouă laturile.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.