gelozie
română
Etimologie
Din italiană gelosia < latină zelotus ("plin de dragoste și simpatie") < zelus ("zelos").
Pronunție
- AFI: /ʤe.lo'zi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului gelozie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gelozie | gelozii |
| Articulat | gelozia | geloziile |
| Genitiv-Dativ | geloziei | geloziilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă.
- Gelozia unui soț.
- (rar) sentiment de nemulțumire egoistă, provocată de situația, succesele cuiva.
Sinonime
Cuvinte derivate
- gelos
- gelozi
- gelozire
- gelozit
Traduceri
trăire sufletească chinuitoare și obsedantă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.