gârniță

Vezi și : garniță

română

Variante

Etimologie

Din bulgară границa (granica). Confer sârbocroată granica.

Pronunție

  • AFI: /'gɨr.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gârniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gârniță gârnițe
Articulat gârnița gârnițele
Genitiv-Dativ gârniței gârnițelor
Vocativ gârniță gârnițelor
  1. (bot.) (Quercus frainetto) arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol.

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.