furnica
| Vezi și : furnică |
română
Etimologie
Din latină formicare.
Pronunție
- AFI: /fur.ni'ka/
Verb
| Conjugarea verbului furnica | |
| Infinitiv | a furnica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) furnică |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să furnice |
| Participiu | furnicat |
| Conjugare | ' |
- (v.intranz.) a umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile.
- (rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a fi plin de..., a fi ticsit de...
- (v.tranz. impers.) a avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele.
- Îl furnică pielea.
Sinonime
Cuvinte derivate
- furnicar
- furnicare
- furnicat
- furnică
- furnicătură
- furnicei
- furnicel
- furnicos
Expresii
- A furnica de lume = a fi ticsit de lume
Traduceri
a mișuna, a forfoti
|
a irita printr-o senzație neplăcută de mâncărime
|
Etimologie
Din furnică.
Pronunție
- AFI: /furˈni.ka/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru furnică.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.